Alina sorescu ninge download

McHh - Mos Craciun Parodie. Denisa - De Craciun Exclusiv. Eliza si TH1 - Seara de Craciun. Andra - Mos Craciun originala. Andra - Vin Acasa De Craciun Miruna Buza - Ajunul de Craciun. Fernando - Mos Craciun cu plete dalbe. Lele Craciunescu - Asa-i seara de Craciun. Daniela Craciun - Orice mi-ai cere. Horia Brenciu - Noaptea De Craciun.

Eliza - Singura De Craciun [originala]. Denisa - Dorinta de Craciun Originala. Denisa - Dorinta de Craciun Exclusiv. Nicoleta Guta - Cantec de Craciun Sonia Ratiu - Prin straini nu am Craciun. Puiu Codreanu - In noapte sfanta de Craciun. Tragi de o ata mai albastra si, cand colo, pe ea, vezi ca scrie 'Dunarea'. Muntii se afla si ei la locul lor, spre cer ca un deget aratator. Pot sa va spun in continuare ca acesti munti s- au format prin evaporare.

Demult, de tot, in locul lor era un fel de ocean, mai adanc decat cel mai adanc lighean. Dar a batut vantul, a batut vantul, luand mereu valurile, pana a facut apa una cu pamantul. Asa au aparut acesti munti de stei, care sunt uscati daca pui mana pe ei. Muntii inalti sunt foarte importanti. Asta se si vede, sa se uite mai bine cine nu crede. Un urat sta langa un pisc ametitor, in care suna aurul ca banii intr-un ulcior.

Altul trage cu un carlig dintr-o vagauna o blana de urs foarte buna. Si mai departe, totul isi are rostul lui, ce sa va mai spui!

Pietroaiele astea din jur arata cu varf si-ndesat ca noi le-am fabricat. Facem din lana stelelor bidinele, vopsim noaptea casele cu ele. Batem apa pana scoatem din ea lumina, ca din lapte smantana. Soarele, care e de fier, zilnic rugineste, si rugina lui cade pe noi de ne-ncalzeste. Noi o strangem in cearsafuri, umplem cu ele campul si facem sa creasca mai repede graul si porumbul.

Priviti acum la masinile care zbarnaie mereu si intelegeti ce va spun eu: tehnica asta e foarte complicata, dar toata smecheria sta intr-o roata. Ea e tartorele, poti face tot ce vrei cu ea, dupa cum se invarte asa, ori altmintrelea. Iata, pot sa incerc, daca o-nvart cu mana, e cerc. Poti sa te joci pe langa casa pana te striga la masa.

Daca incaleci pe ea te duce fara sa te opresti pana unde vrei sa cresti. O asezi culcata — e moara, macina faina toata. Ii pui deasupra o casa si niscai aripi de carton, poti sa zbori cu ea la aerodrom.

De-aia parintii nostri, toti, fumeaza si fac roti. Le leaga de copaci, de calea ferata, de vapoare, de sosele si fac toate treburile cu ele. Unu si cu celelalte numere Fiecare dintre voi a-nvatat sa numere pana la doi.

Aici v-ati oprit si, de osteneala, ati adormit. Dar in vis l-ati vazut pe 3. Era ceva, ca o namila infioratoare, si — culmea — mergea si mai departe cu groaza: avea 4 picioare.

Cand v-ati trezit era ora 5; pe camp veneau oile de la servici. Cate oi acum dau cu praf pe drum, parca incondeiaza un ou? Na, c-ati adormit din nou. Numerele va vor urmari in adormirile voastre cele mai adanci si le veti visa pe branci. Deoarece ele trebuie sa va intre bine in cap — asta e. Da-le naibii, ca sunt si importante, ca in viata toate celelalte. De exemplu, floarea asta cu care eu mi-am incrucisat drumul zice: a mai trecut unul. Si cu asta a ispravit cu persoana mea si asteapta sa treaca prin dreptul ei altcineva.

Noi am fost la munte — mi-aduc aminte ca azi — si-am vazut o mie de brazi. Iepuri o suta dintr-o data, dar asta cred ca era o smecherie a unuia, gogonata. Unul singur cred ca era, care asa de repede fugea, incat oriunde te uitai, il vedeai. Deci, orice ai face — hop! Acasa, sa zicem, cand vreti sa va jucati si voi, s-aude, si va fac morala un milion de rude. Asa ca, aflati: numaram si suntem numarati. Pe mine, de exemplu, ma numara ceasul desteptator, pe la sapte, spunandu-mi sa ma duc la servici, cu limba de moarte.

Ca dupa aia el adoarme din nou, ori moare pana la invierea din dimineata urmatoare. Si soarele ma are in socoteala lui, bineanteles. Deocamdata sunt un numar cuminte, care la fiecare adunare ii ies.

Eu simt de departe, dar nu ma doare aceasta numaratoare. Numai batranii se vaieta ingrozitor, cand li se aduna cate-o mana, cate-un picior. Si atunci roaga pe cate unul ca voi, vreun pici, sa strige pentru ei: 'sunt aici'. De-aia zic: invatati numaratoarea pe degete, pe frati, pe clantele usii, pe dinti, sa-i puteti ajuta pe bunici, pe parinti.

Seara cand vi se face patul sa va ganditi: unde am ajuns cu numaratul? Si sa adormiti. In clocotul pietii Aici vin teatrele de papusi, la anumite ceasuri, sa ia morcovi pentru nasuri. Si pentru cap, tartacute, si pentru vulpi, tarate. Printre tarabele vechi e atata galagie, ca-ti trece peste urechi. Dar noua nu ne pasa: oriunde e galagie ne simtim ca acasa.

Locul asta cred ca este tot atat de mare cam cat o mare. Aici parca s-a adunat tot ce misca in apa sau pe uscat. Melci codobelci si raci urati si goi, carora le e totuna daca merg inainte sau inapoi. Oamenii stropesc cu lacrimi ceapa, sa creasca, ori mangaie mieii vii si spun poezii. Poti vorbi cat vrei, ca ai unde. In prima jumatate a pietei, toata lumea intreaba, si in cealalta toata lumea raspunde.

In pauze se lasa o liniste ca dupa furtuna, de se aud cum ies ridichile de luna. Sau ciupercile noi cum ies, in cap cu cate un alb fes. Copii, spuneti-mi acum sincer, pe cuvant de onoare, a ce miroase mai tare? Viorel a raspuns foarte bine. Da, cele mai multe vitamine de pe pamant, nu la farmacie, pe tarabele astea sunt. Pentru ca ele se cheama aici mar si piersica. Si pe-astea le mananci de drag, chiar de-a valma, nu ti le da mama cu palma.

Uite, acest curcan zicea ca daca inghite singur tot sacul cu nuci o sa crape. Acum un nene trebuie sa stea langa el, sa-l indoape. La fiecare ora il apuca si-i indeasa pe gat cate-o nuca. Curcanul se stramba tot, ca de agurida, si crede ca omul vrea sa-l vanda in loc de clepsidra. Ce sa va mai spun despre piata? Seamana cu o bucatarie plina de abur si ceata.

Gospodinele grabite alearga din loc in loc, parca dupa fiecare vorba le-ar da-n foc. Dar si cand pun ochii pe cate-o gaina, atat de mult o fixeaza, incat o hipnotizeaza. Intr-o iarna am vazut o gaina de-asta hipnotizata, tinandu-se, cuminte, pe strazile multe, dupa o blana de vulpe. Acum ca sa nu ne-ntoarcem chiar cu mana goala, hai sa luam sfecla asta data cu vopseala. O punem acasa la unul din noi, la oricare, intr-un ghiveci de floare.

Si sfecla va creste in jos incet, incet, prin tavan, prin parchet. Iar in zilele cand n-avem ce face, o sa ne strangem gramada, prinzand-o de coada. Si vom trage toti de ea cat vom putea. Pe fundul tuturor ploilor Este ceasul fermecat, cand pestii imping scoicile pe uscat. Pestii ori racii, nu tin minte, ca sa le-ncarce cu merinde.

Rame, firimituri de paine, pentru a le trage pline in mare, maine, facand sa scartaie nisipul de pe plaja, incet, la ora patru fara un sfert. Trebuie sa profitam de aceasta tacere teribila, cand nu se aude nici o chemare la vila. La mare am fost anul trecut scrie la carte , acum o sa facem un pas mai departe. Un pas mare, chiar in mare. Hai, Mirela, nu fi suparata, incalt-o ca pe o gheata. Una cam larga, in care ar incapea si casa si strada cu baietii si fetele, si tot ai putea sa-i legi sireturile.

Lumea vine aici s-o priveasca doar pe dinafara. Ce atitudine superficiala! Noua, va sa zica, nu ne e de loc frica. Am baut apa multa acasa, cam cate o litra.

De-aia acum nu ne-necam, doar ne scufundam, ne scufundam. Ce ne salveaza e ca nici unul nu stim sa-notam. Asta ne-ajuta, nici gand, si ne da curaj sa-ajungem mai repede la fund. Acolo vom vedea tot felul de alge amare, printre care inoata topoare. Deocamdata intalnim numai pesti stralucind prin apa, parca ar fi pictati pe feresti.

Se mira ca niste copii ca suntem ca ei, vii. Pentru ei, am luat special in buzunare, presati, pureci de mare, uscati. Obraznicii, vin si mi-i mananca din palma, frumos, cu botul, mangaindu-mi, cu coada, cotul. Si se tin dupa noi scai, formand un fel de imens alai. Nu, mai bine zis, un evantai.

Daca cineva se va-ncalzi, il poate folosi. Desigur, sa nu-l miste prea furtunos, ca impinge vapoarele-n adancul primejdios. Unele au mai fost luate de talaz si, vezi, stau rasturnate si azi. Aceasta corabie cu panzele numai ate se roaga s-o luam in brate Si, tot-asa, ne lasam incet, la vale. Apa e un teren alunecos si foarte moale. Pestii cresc usor prin ea, ca prin pamant iarba. Dupa cum era de asteptat, fundul marii e supraaglomerat. Caii de mare tropaie peste tot, gramada, cu covrigi de serpi in coada.

Pestisorii se joaca cu cochilii de boabe de fasole si cauta prin barcile inverzite busole. Nu c-ar fi ahtiati sa afle nordul, sudul sau estul, pe ei ii intereseaza din busola restul: dupa gradul cutiei, de perfectionare, stiu ca afara e secolul cutare sau cutare. Deci tot un fel de orientare. Ar fi multe de vazut in acest loc sticlos, unde marea se termina-n jos.

De ce vietatile toate au gurile cascate? Nu e lumina aici, e un intuneric groaznic, ca soarele e tocmai la dracu in praznic. De aceea, vietuitoarele tin deschisa gura, luminand fundul marii cu dantura. Ce-ar fi sa fierbem si noi o ciorba pescareasca, intr-o scorbura de testoasa broasca? Luati cu lingura, cat e fierbinte, ciorba asta buna o s-o tineti minte. Asa, acum ne-am pus burta la cale — si-n felul asta iesim din mare. Sa imbatranim - de-o proba Hai sa intram in aceasta cetate, din pura curiozitate.

Adica pentru o zi fiecare copil mic sa-si fie lui insusi bunic. Sa-si spuna povesti si singur sa-si dea plin de gravitate sfaturi, pe care tot el sa le creada in taina fleacuri. Deci astazi n-o sa ne mai scapere pe nici un drum picioarele: stam acasa si zicem ca ne dor salele. Of, eu simt crestetul parca-mi cresc din el cuie si mai am alt junghi tocmai la mama dracului, in calcaie.

Nu stiu, ati remarcat oftatul? Batranetea incepe, asadar, o data cu vaitatul. Iata-ne intr-o lume fermecata, pe langa care orice poveste pare seaca si adevarata. Din copii am devenit dintr-o data mosi si stramosi si purtam galosi. Am vazut in viata atat de multe, incat, ca sa nu le uitam, ne-am facut noduri in ridurile de pe frunte.

Va sa zica, soarele acolo apune si dincolo rasare, iar apa curge numai de la deal la vale. Am invatat ghinionul nostru pe branci, de cand eram tanci. De-aia la toate lucrurile rele sau bune putem da acum din cap cu intelepciune. Ioane, tu ma auzi? Vorbim cam tare, sa zicem ca suntem surzi.

Ne- a ramas nasul numai pentru zile mari si trebuie sa-i punem si lui ochelari. Pielea de pe maini s-a cam batucit si ne trebuie o pereche de ochelari si pentru pipait. M-am intrebat eu toata viata: cam cum se simte un licurici dimineata? Toata noaptea cu faptura lui, desteapta, a facut lumina in stanga si-n dreapta. Si deodata il cuprinde uimirea cand simte ca i s-a intrerupt stralucirea. Ziua n-are mai mult foc pe el decat urzicile. Dau peste el si-l calca, pardon, pana si furnicile.

Totul e clar: cand esti batran trebuie sa mergi cu masina sau cel putin intr-un car. Esti ca in varful unui munte urcat, calcand piatra cu piatra si acum parca te duci unde ai treaba cu munte cu tot odata.

Face pentru greutatea asta mareata sa traiesti o viata? Dar ne-au intrat niste lacrimi in ochi si ne strang, iar bunicii nostri adevarati, stiti si voi, niciodata nu plang. Uite, tocmai rasare in fereastra luna — sa le dam hainele inapoi si sa le sarutam mana. Si sa le spunem ca, asa cum sunt, sunt cei mai grozavi de pe pamant.

Ca din barba lor alba si mare izvoraste numai liniste si impacare. Dar sa nu le spunem ca am fost si noi batrani intr-o doara, dintr-o dimineata pana intr-o seara. Iute inapoi pana la copilarie, sa intinerim.

Si sa plangem acolo cat poftim. Trebuie sa le vezi pe amandoua aceste talere de ceata, daca vrei sa ai un echilibru in viata. Cateodata simtiti si voi,copii, nu e asa, ca va lipseste ceva? Polul Sud il simti ca nu-l ai ca zaharul din ceai. Prin urmare, fiti gata de plecare. Aoleu, dar in port, pentru calatorie, nu ne-a ramas decat aceasta corabie de hartie. Eu zic, cu putina initiativa, sa facem alta, de sugativa. Gata, catargele si carmele? Trageti acum de toate sforile si sarmele! Dati-mi o pipa, sa fac si eu putin fum, cam cat ramane de la o salva de tun.

Va miroase a alge si a sare? Aflati ca sunteti de trei zile pe mare. Iata, valurile cum rasar dintr-o parte si-n cealalta apun, si se duc sa fure de la mal sapun.

Sapun uitat dinadins acolo, pe tarm, de copiii cuminti si uituci, ca sa aiba marea cu ce face clabuci. Si cum plutim noi asa spre Polul Sud, apa intra in corabie, dar eu ma fac ca n-o aud.

Mult mai periculoasa, in acest moment, aflati, este corabia de pirati. Pana acum trebuia sa se si arate, frate. Dar nu s-aude nici un zvon, tocmai noi o s-avem ghinion! Sa n-ai ce povesti acasa, ceva fioros si naprasnic, asta e groaznic! Ura, suntem salvati! Iata corabia de pirati! Au aflat ca mergem unde ne duce curentul si vor sa ne fure subiectul.

O, dragii mei marinari, hai sa fugim cat mai repede si sa fim tari. Dar, vai, ei maresc, maresc viteza si respiratia lor ne zburleste sufletul ca freza. Dar tocmai cand sa puna mana pe noi, lip! Caci sugativa noastra, vedeti! Le-a supt marea de sub lopeti. Parca ne pare rau ca nu ne-au prins piratii un pic, asa, macar de degetul mic.

Se-ntamplau cine stie ce fapte ciudate. Dar si ei au fost niste mamaligi si jumatate. Acum mergem inainte in felul urmator: scotand din corabie nor dupa nor. Daca stoarcem, de exemplu, numai o lopata, se face inainte o balta lata.

Si noi plutim mereu pe ea, la ore fixe si la trei sferturi, de-a valma, peste dealuri si deserturi. Strabatem fel de fel de tari, nu mai vorbim de cele noua mari. E frumos sa vezi insulele de margean, cu obiceiurile lor prin ochean. In Sahara oamenii sunt legati la cap c-un servet si mananca serbet. Dar nu e chip sa bea la urma si apa din nisip. Ca unde dai si unde crapa tocmai acolo nu-i apa. Scuturati peste ei o panza mai noua, sa creada ca din rugaciunile lor a-nceput sa ploua.

La o adica Vine leul lipa-lipa, mai fioros decat gripa. Simtiti in inima o caldura ca para? Asta inseamna ca suntem tot in Sahara. Iata dihania deschide gura, ridicand si mai mult temperatura. Totusi, la noi n-o sa vina, pentru ca la toti ni s-a facut pielea de gaina. Si leii, dupa cate am auzit de la niste vecini, nu se dau la pasari si la gaini. In continuare, dragii mei, cred ca o sa renuntam la jupuirea acestor lei. Blanurile le sunt grozav de bine pe trup lipite, din grumaz si pana la ghearele slefuite.

Si la urma trebuie sa le caram in circa si, oricum, ne incurca. Sa nu mai vanam nici tigri, nici lei, nici leoparzi, nici nimic. Eu asa zic. Sa ne retragem mai bine in a noastra corabie, care merge pe sub stresinile valurilor ca o vrabie. Ce daca ramane in urma pustiul nevazut? Nu-i primul lucru pe care-l lasam noi inceput! Unde vedeti o mare infigeti iute lopata. E din ce in ce mai rece! Suntem mai langa Oceanul inghetat, cu fiecare spaima ce trece.

Un pescarus obosit n-am aici un loc cald unde sa-l culc ne trimite din zbor primul fulg. Va veni in curand si zapada, ehei, prin asociatie de idei. Inseamna ca polul se apropie, vrand-nevrand, acum e la o aruncatura de gand. Fulgii se-nmultesc, ca si stelele prin spori. Adica se sparge fulgul, ca nu e de fier, si curg din el semintele de cer.

A-nghetat dintr-o data si apa bine, sa ne mutam toti pe patine. Caci la Polul Sud nu poti sa te duci cu un cleste de spart nuci. Gheata aici e groasa cat geamurile caselor toate, chituite bine si-nghetate.

Poti sa dai cu mingea-n ea, acum si pururea. Ca n-o sa sara nici un ciob, n-o sa faci oceanul zob. Deci, ne apropiem printre pinguini si degeraturi. Polul Sud incepe cu suflatul in palma si cu celelalte apucaturi. Dati-mi mie ocheanul cel cu plus nou lustruit, sa vad acum unde e pamantul usor turtit? Ca acolo cica polul vine, ca sa poata sta mai bine. E punctul unde trebuie sa mergem fiecare si in loc de steaguri sa punem degetul mare. Sa stie toata lumea ca noi am ajuns pana aici inca de pe cand eram pitici.

Foarte simplu am ajuns: invartind carma mereu la babord. Dar ce scrie pe tabla aceea? Aoleu, acesta e adevarul golut-gol: am gresit calea exact c-un pol. La o rascruce cred ca ne-am incurcat, ca un copil care cade: bum! Caci, la fiecare rascruce, ati observat si voi, de ce? Unul este cel bun, pe care trebuie sa mergi inainte cu fala, si altul e drumul de pacaleala.

Noi am pornit falnici spre sud, ca sa ajungem — sa nici n-aud! La nordul cel gol si sarac, pe care-l stie dupa licheni orice parlit de copac.

Dar, la urma urmei, asa e in viata: te mai inseli. Parca oamenii mari nu fac si ei cateodata niste greseli?! Noi am pus mana pe Polul Nord, nu e asa? Acum trebuie numai, ca s-o dregem, sa punem de acord scopul cu locul. Ia sa se prezinte aici un baietel cu muschi de otel, care sa se urce inapoi pe cuvintele noastre in sus, pe toate cate le-am spus.

Ca pe catargele unei corabii, numai panze si franghii, de care te tii. Care esti voinicul? Tu, Titu? Urca-te pana in varful povestii noastre si schimba-i repede titlu! Feriti cerul Da' departe ne-am mai plimbat, nu stiu daca-ati observat. Am tocit ca pe presuri cele patru puncte cardinale, luandu-le pe picioare. V-am dus in luna si mai incolo, din stea in stea, pe raspunderea mea. Dar, aici, la doi pasi, cresc ciuperci sau un oras?

Hai astazi sa-l privim, ca si noi tot in case locuim, daca stai sa te gandesti. Mai ales noaptea si-n timpul dintre povesti. Asadar, locul a fost mai intai desenat cu creta si var. Apoi s-au ingramadit caramida, cimentul, lemnele, fierul.

Si cand casele au inceput sa rasara, cineva a strigat: 'Feriti cerul! Un Manole plin pe piept de frisca isi tot asaza caramizi sub picioare si se-nalta. Din cand in cand masoara zidul c-o ata. Si, tot asa, cat ti-i ziua de mare. Pe la etajul sapte fumeaza si el o tigare si pe unde-o ia fumul inseamna locul c-un creion rosu si face cosu'. Stiti, chiar daca blocurile au calorifere, pe fiecare acoperis trebuie sa fie un cos, ba chiar doua, daca se poate: pentru cuibul berzelor necivilizate care si acum inca se mai incalzesc cu fum.

Pana le e gata acoperisul, berzele clempane din cioc: clac-clac! O, dar eu am ajuns prea repede sus, pana la berze mai sunt multe de spus. Incetul cu-ncetul un mester asaza parchetul, in timp ce-n jurul lui o albina tot zboara, gandindu- se daca nu-i cazul sa-l dea cu ceara. Nenea, asta, care are o sapca de hartie, grozava, de ce credeti ca se uita acum printr-o teava?

El e cu instalatia de apa si vrea sa vada, in departare, daca celalalt capat al tevii e infipt in mare. Fiindca oricare robinet bun trebuie azi, pentru orice eventualitate, sa aiba legatura c-un val sau un talaz. Daca apa cumva se opreste, inseamna c-a intrat pe teava vreun peste. Ce mai e si asta? Pe aici se vede limpede cum vine primavara cu iarba sau toamna cu norii — depinde in care parte zboara cocorii.

Ca ei sunt cei care numara clipele si-nvart soarele cu aripele. Peretii acum sunt goi, adica nemazgaliti de voi. Intr-o buna dimineata aici se vor muta oameni cu tablouri in brate, fiindca odaia parca n-are caldura, daca pe pereti nu-i ceva, vreo pictura. Eu, de exemplu, am una cu doua bufnite pe care le-am botezat Ciulnite. Au ochii mari, toata ziua vegheaza de parca fotografiaza.

Cat noi ne-am tot foit, casa asta aproape ca s-a ispravit. Unde-am stat adineauri e parterul, acum suntem la etajul sapte, deasupra caruia locuieste cerul. Cai verzi si intamplari breze Zilei acesteia faceti-i un nod, sa n-o uitati ca pe-o jucarie in pod.

Veti vedea primul film din viata, incepeti, va sa zica, o perioada mareata. Da, de astazi, acces si voi o sa aveti la umbrele de pe pereti.

Aflati ca filmul, acest domn, isi are radacinile in somn. Originile lui se pierd, hat, in departare, cand primul om a adormit din picioare. El a inceput atunci sa viseze fel de fel de cai verzi si intamplari breze. Cand s-a trezit era jumatate somnoros, jumatate fericit.

Parca s-ar fi tras a doua oara dintr-o maimuta net superioara. De atunci, printre brontozauri, suliti si sageti, care fac mare vaier, filmul plutea si el in aer. Pana cand un scamator fara pereche si-a fotografiat visul si a doua zi l-a scos din cap pe o ureche. Asa a aparut perioada filmului surdo-mut. Pentru ca personajele se miscau ca niste lemne si se-ntelegeau prin semne Cum spuneam, filmul anterior era asa-zisul film orb sau chior.

Filmul nu numai ca nu se auzea, dar nici nu se vedea. Veneau spectatorii la cinema si pe ecran nu aparea cineva. Nu se vedea nimeni, cum sa va zic? Nu se vedea nimic. Dar nici unul nu indraznea a pleca, pentru ca nu era niciodata sigur daca s-a terminat ori ba. Pana cand venea portarul: 'Mai duceti-va si acasa, oameni buni, ca n-ati fi nebuni'.

Astazi filmul a evoluat intr-un asa hal incat daca e vorba in el despre un cal, nu numai ca- l vezi, dar il si auzi si nu mai trebuie ca tu in locul lui sa nechezi. In viitor tehnica va face asemenea cotituri, incat se tinde sa poti sa si incaleci pe el si sa-l furi. Ce se intampla in filme? Sa facem acum lumina si in aceasta bezna legitima. Aflati ca e greu sa spui dinainte despre ce e vorba, in cuvinte.

Trebuie sa vedeti intai filmul, mai prunci. Atunci si nici atunci ii veti vedea pe Fat-Frumos, Ileana Cosanzeana, zmei, fapte grozave, sapte pitici si tot ce mai decurge de aici. Iar cand adormi la cinematograf nitel, inseamna ca vezi doua filme in paralel. Unul cel de pe ecran, cu o actiune cam plicticoasa, si altul, visul tau, pe care ti l-ai adus de-acasa. De aceea, pentru filmele proaste, directorii cinematografelor stau in dubiu daca n-ar trebui sa platesti un bilet dublu.

Dar care-o fi pricina de nu se mai stinge odata lumina? Ar trebui sa inceapa matineul, in sfarsit, de-atata istorie am ragusit. Gata, in fata voastra primii iepuri urecheati fugaresc primii elefanti. Nu va tot foiti pe scaune, ci fiti si voi mai emotionati. Cautam o frunza M-a apucat un dor de frunze, in suflet si peste tot, ca nu mai pot. Hai sa cautam una, ca e vant si ca e ceata.

Care-o gaseste primul o sa aiba noroc in viata. Stiam ca frunzele astea toate sunt niste obraznice si jumatate. Cel putin, maturatorii de strada, doamne, sa nu le vada. Odata unul s-a suit intr-un castan pe o franghie de vita si a pus in varful fiecarei ramuri o piulita. Sa se opreasca toate frunzele in interiorul copacului, ca intr-un tub, si sa nu rasara decat cand o da el drumul la surub. Dar chiar si asa, pana a doua zi dimineata pomul inflorise cu verdeata.

Ba, mai cazusera si pe jos, ca in marile paduri, cinci cosuri de muguri si firimituri. Ca pamantul asta e atat de gras, prinzi radacini sub pas. Daca oamenii nu s- ar misca mereu, singuri ori perechi, s-ar pomeni si ei cu muschi si licheni pe frunte si pe urechi.

Insa in fiecare toamna, e adevarat, se intampla ca acum, ceva neasteptat. Hai in padure, n-au de unde afla parintii, sa dezlegam nodul misterului cu dintii. Vedeti, acum totul e pustiu, asta nu e padurea de asta-vara pe care o stiu. Nici o frunza — numai cate un cuib gol se mai vede, dar din el nu poti canta foaie verde. Cica, daca rupi o frunza de pe ram, pica toate. E ca atunci cand spargi un geam.

Se destrama, cioburi, cioburi, cum a observat si Dinu, si se face in codru un curent continuu. Pasarile isi infoaie penele ca niste mantale si iau directii la vale. Aluneca repede sau mai lent, impinse, cum ziceam, de curent. Caci fiecare — ce vrei — are aici frunza ei; una mai mica sau mai mare, plus o frunza sau doua si pentru generatiile viitoare.

Pe acestea din urma le tin drept presuri moi din verdeata: sa se stearga puii pe picioare la intrarea lor in viata. Poate ca am inaintat prea departe printre ramurile lustruite ca niste coarde. De fapt, imi sopteau ieri niste vecini, acestea nu sunt ramuri, ci radacini. Copacii pandesc o anumita zi si atunci, deodata, toti isi fac vant si intra cu frunzele-n pamant. Sa le repare pe cele care-au ruginit si sa le ascuta zimtii care s-au tocit. Asta ar fi, dupa unii, misterul; padurea confunda uneori pamantul cu cerul.

Nicoleta Guta - Cantec de Craciun Sonia Ratiu - Prin straini nu am Craciun. Puiu Codreanu - In noapte sfanta de Craciun. Puiu Codreanu - Asta-i seara de Craciun. Puiu Codreanu - Sfanta-i Sara de Craciun. Tinu Veresezan - Povest De Craciun [originala]. Nicoleta Guta - Seara de Craciun Exclusiv. Anna Lesko - Da, e Craciun! Original Radio Edit.

Nicolae Guta - Vine seara lui Craciun Originala. Toni de la Brasov si Patricia - Craciun fara iubirea mea Laurentiu Craciun - Esti iubirea vietii mele Adnana - De Craciun devenim mai buni.